Orice parinte crede cu convingere ca propriul copil este cel mai frumos, cel mai inteligent, cel mai haios, cel mai... cel mai. Pentru prima data in viata de cand il avem pe Andrei, am avut un dram de indoiala ca fiul meu este cel mai... cel mai. Si de acest gand este "vinovat" numai Ghe-Ghe - Blue Eyes. Pe Mara, mamica sa, am cunoscut-o la cursurile scolii de fotografie - RGB Photography. Am "socializat" destul de repede si, in momentul in care am aflat ca este insarcinata, m-am autopropus cu tupeu ca fotograf la botezul fiului ei. Ea a acceptat pe loc, iar cand a venit momentul, m-am prezentat la "datorie".
Faptul ca am fotografiat evenimentul unor prieteni, m-a responsabilizat si mai puternic, fiind constient si de faptul ca toti fostii colegi de la curs imi vor analiza fotografiile acestei postari cu mult mai mult interes.
Ca si slujba de botez, cred ca a fost evenimentul cel mai furtunos la care am luat parte ca fotograf. Preotul parea ca fuge, pur si simplu, de mine. Abia reuseam sa tin pasul cu Domnia Sa. Scaldatul in Cristelnita s-a desfasurat cu viteza unui Transfagarasan parcurs cu un Ferari. Rapid, foarte rapid, dar atunci cand te afli la volan nu simti ameteala locului din spate. Mi-am intrat in ritm si am tinut-o asa pana la sfarsitul petrecerii.
Nu am sa inchei fara a adresa cateva cuvinte parintilor lui Stefanut...
Draga Mara, va urez sa fiti o familie fericita, unita si la bine, dar si in vremuri mai putin usoare, sa iubiti fiecare moment petrecut in trei, ca si cum ar fi ultimul!
Va pup pe toti membrii familiei si va multumesc pentru rabdarea de care ati dat dova in asteptarea fotografiilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu